Inceputurile invatamantului pe aceste meleaguri se pierd in negura vremurilor, chiar inainte de aparitia semnelor grafice, a alfabetului, daca prin aceasta intelegem experienta umana transmisa din generatie in generatie.

Ne indreptateste sa credem aceasta prezenta in apropierea municipiului Oltenita si chiar la baza acestuia a unor asezari stravechi cum este cea de la Gumelnita, de numele careia se leaga una dintre cele mai stralucite civilizatii neolititice din Europa (3500-2800 i.Hr.). Intemeierea mai tarziu aici, in apropierea varsarii Argesului in Dunare, a cetatii Daphne, de catre imparatul roman Constantin cel Mare, ne fac sa admitem ipotetic ca, strans legat de nevoile si interesele autoritatilor romane si nu numai, au existat aici cel putin forme de invatamant ocazionale si pasagere. Mai apoi in evul mediu, pe teritoriul satului Oltenita – atestat documentar in anul 1515, dar ale carui inceputuri sunt cu siguranta mai timpurii cu cel putin un secol - va fi existat pe langa biserica satului un invatamant predical ca si cel de citeti, fapt dovedit, in lipsa de dovezi documentare, din cauza ca in multe sate ale tarii existau in secolele XVII-XVIII un numar insemnat de scriitori de acte (dieci si gramatici). Invatamantul popular de masa in aceste locuri a fost o aparitie mai tarzie in stransa legatura cu procesul de renastere nationala cu transformarile social- economice si sub influenta conceptiilor ilumuniste de la sfarsitul sec.al XVIII-lea si inceputul celui de-al XIX-lea. Intrarea in vigoare a Regulamentului Organic (1830) ce dispunea ca “invatatura publica trebuie….a fi obiectul ingrijirii si privegherii stapanirii, cresterea tinerilor sa fie intemeiata pe inceputurile celui mai sanatos moral” a fost punctul de plecare in ceea ce priveste instituirea invatamantului public la sate. Pe aceasta baza ,Departamentul Tarii Romanesti da circulara din 14 ianuarie 1838 prin care se cere ocarmuitorilor de judete “sa se inteleaga cu toti propietarii judetului si sa se puie in aplicare tecstul regulamentului,infiintandu-se prin toate satele scoale pentru copiii satenilor.” Constantin Sin Popa Dinu a pus baza primei scolii din satul Oltenita in anul 1838 pe 2 noiembrie(localul acestei scoli a fost refacut si este astazi Gradinita cu program normal nr.2,structura a Scolii gimnaziala Mircea Eliade).Dintr-un raport al revizorului scolar de Ilfov din 25 ianuarie 1844, adresat Eforiei Scoalelor,aflam ca in satul Oltenita se “savarsise” deja localul scolii prin contributia obstei si a proprietarului mosiei ,dar ca lipsea in continuare intreg mobilierul necesar.Din contributia obstei era retribuit si candidatul de invatator.Cei 140 de “enoriasi”(capi de familie) ai satului contribuiau fiecare cu cate 2 lei,precum si cu o contributie totala de trei kile de bucate (cca 1200 kg).

Cursurile scolii aveau sa desfasoare cu mici intermitente datorate instabilitatii pe post a invatatorului ca si multe alte lipsuri materiale pana in toamna anului 1848,cand scoala se inchide in urma masurilor luate de autoritati.Ele aveau sa considere scolile si pe invatatori ca principali vinovati de instigarea la nesupunere fata de boieri si autoritati a locuitorilor satelor.

Ca si celalalte scoli si cea din Oltenita devine pentru un timp adapost al trupelor de ocupatie,pentru a fi redeschisa in preajma marelui eveniment al Unirii (1857), de cand functioneaza continuu pana in zilele noastre.

Scoala noastra - devenita dupa inglobarea satului Oltenita (Oltenita Veche) in orasul Oltenita (1950) - Scoala nr.3, continua traditiile celei mai vechi scoli din actualul municipiu. In toamna anului 1998 s-au sarbatorit 160 de ani de existenta, prilej de trecere in revista a contributiei dascalilor si elevilor scolii la schimbarile in bine din viata localitatii si a intregii tari.

VIZIUNEA

,,Creşterea calităţii educaţiei prin asigurarea unui mediu adecvat invatarii, într-un parteneriat deschis, cu implicarea efectivă şi responsabilă a tuturor partenerilor sociali.’’

MISIUNEA

,,Scoala gimnaziala”Mircea Eliade”asigura predarea si invatarea de calitate prin promovarea egalitatii sanselor, a interculturalitatii, stimularea si valorizarea creativitatii, reconsiderarea mediului scolar ca mediu prietenos, promovarea inovatiei, revigorarea spiritului civic, dezvoltarea cooperarii si colaborarii, formarea unui stil de viata sanatos, statuarea disciplinei si responsabilitatii.

Fiecare elev este sprijinit sa-si cunoasca si sa-si dezvolte potentialul si aptitudinile in functie atat de interesele si aspiratiile personale, cat si de cerintele comunitatii si ale societatii,respectand principiul”omul

potrivit la locul potrivit”

Valorile dominante sunt: egalitarism, cooperare, munca în echipă, respect reciproc, ataşamentul faţă de copii, respectul pentru profesie, libertate de exprimare,receptivitate la nou, creativitate, entuziasm, dorinţă de afirmare. ’’

Principii pe care le cultivă Scoala gimnaziala “Mircea Eliade”:

·         toţi elevii doresc să înveţe şi ei trebuie încurajaţi în acest sens;

·         toţi elevii au capacitatea de a învăţa; obiectivul trebuie să fie cel de îmbunătăţire continuă a performanţelor şi a încrederii lor în forţele proprii, nu cel de cuantificare a eşecurilor;

·         acumulările pozitive trebuie recunoscute şi încurajate;

·        competiţia este un lucru natural, dar cooperarea este mult mai eficientă în scoala noastra.

a)     împlinirea și dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viață, conform intereselor și aspirațiilor fiecăruia și dorinței de a învăța pe tot parcursul vieții;

b)  integrarea socială și participarea cetățenească activă în societate;

c)  ocuparea unui loc de muncă și participarea la funcționarea și dezvoltarea unei economii durabile;

d)  formarea unei concepții de viață, bazate pe valorile umaniste și științifice, pe cultura națională și universală și pe stimularea dialogului intercultural;

e)  educarea în spiritul demnității, toleranței și respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;

f)  cultivarea sensibilității față de problematica umană, față de valorile moral-civice și a respectului pentru natură și mediul înconjurător natural, social și cultural, asigurând concentrarea tuturor domeniilor funcționale ale managementului (curriculum, resurse umane, material-financiare, relatii sistemice și comunitare) și asigurând coerența strategiei pe termen lung a școlii.

• toţi elevii au capacitatea de a învăţa; scopul este să le dăm încredere în forțele proprii, nu să cuantifi căm eşecurile;

• acumulările pozitive trebuie recunoscute şi încurajate;

• competiţia este un lucru natural, dar cooperarea este mult mai eficientă în scoala noastra;

Ultimele activitati